|
| Pot spune ca viata mea a luat o noua directie intr-o zi a anului 1965 (eram in clasa a -V-a) cind un coleg de clasa si prieten cu mine a venit la scoala cu o bucata de carton (era o coperta de carte) care era folosita pe post de “circuit imprimat” (asta aveam sa aflu mai tirziu ce inseamna) si pe care era improvizat un aparat de radio simplu compus din: bobina, condensator variabil, dioda cu Ge, condensator fix si o pereche de casti; bineinteles ca era nevoie de o antena buna si o buna impamintare. M-am uitat cu mare atentie la aceea “minune de la Maglavit” iar colegul meu vazind ca sunt interesat mi-a propus sa merg cu el la “Cercul radio” de la Palatul Pionierilor (care atunci functiona in actualul Palat Cotroceni), ceea ce s-a si intimplat. Pe atunci instructor era dl.Nicolae Batrineanu; in biblioteca personala am si acum o cartea scrisa de dinsul si intitulata “Cercul de radio pionieresc” tiparita in 1971. Aici am fost “contaminat definitiv si irevocabil cu microbul electronicii”, microb de care nu am reusit sa scap nici pina in ziua de azi (dupa atita amar de ani) si nici nu cred ca o sa mai scap vreodata. Primele zeci de montaje au fost numai aparate de radio deoarece nu aveam in casa un aparat de radio care sa fie numai al meu si sa pot sa-l folosesc atunci cind doresc. De ce asa de multe? Pentru ca tot timpul doream sa-i mai aduc ceva imbunatatiri; o schema noua, inca un transistor, alta cutie, sa se auda mai tare, alt difuzor, etc. Zilele trecute cautind ceva prin “arhiva personala” am gasit trei scrisori care sunt din aceea perioada si sunt in masura sa confirme cele de mai sus. Prin 1967 Radiodifuziunea Romana prezenta o emisiune de electronica pentru copii (pacat ca nu se mai practica asa ceva si in ziua de azi). Cine dorea mai multe amanunte despre montajele prezentate in cadrul emisiunii era invitat sa scrie redactorilor emisiunii si li se trimiteau prin posta schemele si listele de materiale. Bineinteles ca am fost unul dintre cei care au scris; dovada sta plicul (cu schemele si listele de materiale) primit si datat 11.12. 1967. Al doilea plic gasit in “arhiva” are pe stampila data de 15.11.1968 si este primit de la revista “Cutezatorii”. M-am interesat la ei despre o masinuta teleghidata; proiectul a fost abandonat destul de repede deoarece bateriile se uzau prea repede (acumulatoare nu am resit sa-mi procur) si imi afectau serios “bugetul”. Ultima si cea mai importanta dintre scrisori este primita de la redactia revistei “Sport si Tehnica” si are ca data a postei 29.11.1968. As vrea sa citez o parte din textul scrisorii: “Ca sa puteti construi o statie de emisie receptie trebuie sa fiti radioamator si in plus sa obtineti de la Ministerul Postelor si Telecomunicatiilor o autorizatie. Ca sa deveniti radioamator va trebui sa urmati cursul de initiere organizat de Radioclubul Central – str. Dr. Staicovici nr.44” Aceste lucruri, adica sa pot construi o statie de emisie receptie, sa devin radioamator si sa obtin o autorizatie de amator, aveau sa se intimple 10 ani mai tirziu. Intre timp am terminat scoala, am efectuat stagiul militar (de unde am obtinut un “Certificat de radiotelegrafist”) si evident ca am devenit … electronist. Dupa cum se observa, plecind de la o joaca de copil, am ajuns la o meserie si la o pasiune. Totusi acest lucru nu m-a impiedicat sa invat de la meseriasi si alte secrete din meserii ca: lacatuserie, mecanica, strungarie, vopsitorie. De ce? Pentru ca sa fiu capabil sa-mi incasetez montajele in cutiile facute de mine. |
|
|
|
|
|
|||||
|
|
|
|
|
|||||
|
|
|
| 13 Images | Generated by JAlbum 7.1 & Chameleon | Help |